Nenumită - 6.IV.2019

Era un anotimp de netrăită viață,

O caldă regăsire, o liniște firească,

M-am confesat în grabă, simțind cum mi se scurge

Nisipul din clepsidră și sângele prin cruce.

Și-n toată agitația de gânduri și cuvinte,

De-arome de tutun, de trăiri podidite,

De pași încrucișați și buze de ocară

Am azvârlit cuvinte menite să nu moară.

Ne-am revăzut apoi, ne căutam motive

Să ne-aducă-mpreună, să gravităm orbite,

Să nu schimbăm materie, nici praf imponderabil,

Ci numai taine sacre, trăite regretabil.

Era să fie bine, era să fim întregi,

Să ni se cânte-amorul până la porți de regi,

Dar ai ales în grabă, din nu știu ce pornire,

Să nu lași drept regretului, dar nici la fericire,

Să îți întuneci umbra, să mergi spre alte fețe,

Să pui în paranteze iubiri de existențe.